Declanşarea războiului din Ucraina a generat noi provocari de securitate pentru Republica Moldova, cum ar fi problemele din coridoarele de transport rutier, afluxul de refugiați sau dispariţia produselor alimentare ucrainene ieftine.
Cele mai mari riscuri de securitate rămân însă cele legate de sectorul energetic şi regiunea separatista transnistreană.
Cea mai mare amenințare la adresa securității Republicii Moldova o reprezintă contingentul de militari ruși de pe teritoriul separatist al Transnistriei, precum și trupele de securitate locală, finanțate direct din bugetul republicii separatiste.
Igor Munteanu, fost ambasador al Republicii Moldova în Statele Unite, ex-deputat în Parlamentul ţării, președinte al Coaliției pentru Unitate și Bunăstare, consideră că „ Insecuritatea energetică imediat lovește în standardele de viață și în capacitatea economie de a produce. Nu este suficient, de exemplu, să închei contracte de livrare a energiei electrice din România, ca sursă alternativă la Cuciurgan și găsești imediat că de fapt curentul electric ajunge în Transnistria, acolo unde poate fi restricționat. Deci, ce fel de securitate există? Nu există niciuna. Și dacă mergem mai departe, securitatea clasică este legată de un factor separatist, care nu este o abstracțiune, ci un contingent de militari nesupuși legilor și Constituției Republicii Moldova. În absența formatului 5 plus 2 până la urmă toate discuțiile s-au rezolvat prin conversații între regiunile separatiste și Chișinăul, respectiv, nu s-a schimbat o iotă”.
În luna iulie 2022, Uniunea Europeană a înființat la Chișinău Centrul de sprijin pentru securitatea internă și managementul frontierelor Republicii Moldova. Centrul este coordonat de către delegația Uniunii Europene în Republica Moldova.
Moldova vs NATO
Iar la finele anului trecut, la Bucureşti a avut loc reuniunea ministerială NATO, unde a participat în premieră și Republica Moldova, la invitația reprezentanților NATO. Natalia Albu, directoare executivă, Platforma pentru Inițiative de Securitate și Apărare, este de părere că invitația de participare înseamnă că Republica Moldova este văzută drept un partener care prezintă credibilitate.
„Republica Moldova are un parteneriat stabil și diversificat cu NATO, însă cetățenii cunosc mai puțin despre acest lucru din cauza mediatizării slabe în presă. Totodată, unii cetățeni văd NATO drept un actor care ar putea submina securitatea noastră, pentru că acest fel de narative, care vin din Federația Rusă, sunt foarte puternice. Rusia promovează că războiul declanșat în Ucraina se datorează de fapt și reacției Occidentului, inclusiv și celei a NATO. După anexarea Crimeii, Rusia a menționat clar în doctrina sa militară că principala amenințare la adresa Federației Ruse este NATO. Acest fel de narative sunt foarte greu de combătut și au nevoie de timp. Trebuie dezvoltată o comunicare strategică, promovând interesul statului și parteneriatul pe care Republica Moldova îl are cu NATO”, rezumă Natalia Albu.
Priorităţile Comisiei Unificate de Control
Pe 12 ianuarie, la Bender s-a desfășurat prima reuniune de lucru din acest an a Comisiei Unificate de Control. Delegația Chișinăului a fost condusă de Alexandru Flenchea, desemnat de Guvern în calitate de copreședinte al Comisiei din partea Republicii Moldova.
Delegația Republicii Moldova a reabordat problema posturilor ilegale în Zona de Securitate, a accentuat că acestea obstrucționează libera circulație și urmează a fi retrase.
Anterior, în decembrie 2022, Alexandru Flenchea a declarat în cadrul unui forum că „Războiul Federației Ruse împotriva Ucrainei și criza energetică au arătat cât de multă interdependență există între cele două maluri, a arătat că regiunea transnistreană este parte a Republicii Moldova și că noi putem funcționa doar împreună. Acest lucru este recunoscut tacit și de Tiraspol. Ei înțeleg că nu-și pot rezolva propriile probleme energetice fără Chișinău. La fel cum noi putem să le rezolvăm mai eficient și mai ieftin doar cu ajutorul infrastructurii energetice din stânga Nistrului”.
„Tiraspolul vrea revenirea statu-quo-ului, adică revenirea la situația în care nu doar că regiunea transnistreană avea gaz, dar genera și energie electrică pe care ne-o vindea și astfel își asigurau bugetul. Este o situație la care nu putem reveni, cel puțin nu într-o perspectivă previzibilă. Nu mai este posibilă revenirea la acea realitate când Tiraspolul se simțea confortabil energetic și economic. Tiraspolului trebuie să i se explice că astfel nu mai este posibil. Trebuie să ne adaptăm noilor realități și să se identifice soluții pentru a supraviețui împreună. Vedem că supraviețuirea economică și energetică este posibilă doar împreună. Tiraspolul trebuie convins că alte opțiuni nu există”, a spus Alexandru Flenchea, citat de Radio Moldova.
Rezilienţa Republicii Moldova
În ultimii câțiva ani, noțiunea de reziliență a devenit un cuvânt la modă pentru mai multe domenii de activitate. Astfel, termenul reziliența a fost preluat de experții din domeniul psihologiei pentru a defini capacitatea unei persoane de a se adapta rapid, prin învățare, și cu puțin stres unui eveniment tragic, unor probleme sau eșecuri. Or, , aspectul practic al conceptului reziliență, și reieșind din experiența altor actori, stabilește anumite priorități pentru stabilitatea națională a Republicii Moldova: crearea unui sistem de evaluare a riscurilor pe mai multe niveluri; îmbunătățirea planificării strategice, analizei și managementului crizelor; dezvoltarea potențialului de reziliență al comunităților locale. Experta Natalia Albu susține că Republica Moldova are nevoie de o Strategie de Securitate care să corespundă noilor realități geopolitice. „Acum avem alt mediu de securitate, alte priorități, alți vectori stabiliți de guvernare. Noi deja suntem la primele două etape ale procesului de aderare la Uniunea Europeană, ceea ce cere alte abordări”, potrivit Nataliei Albu.
Strategia de consolidare a rezilienței R. Moldova în eventualitatea unor crize noi
Strategia națională de dezvoltare „Moldova Europeană 2030” a fost adoptată în lectura a doua de Parlament, în noiembrie 2022.
Documentul național de viziune strategică pe termen lung indică direcțiile de dezvoltare a țării și care adaptează la contextul național prioritățile angajamentelor internaționale asumate de țara noastră conform Acordului de Asociere la UE și ale celor care derivă din statutul de țară candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană.
Obiectivele de dezvoltare conținute în strategie reflectă aspirațiile de creștere a bunăstării oamenilor din Republica Moldova, îmbunătățirea vieții cetățenilor, europenizarea instituțiilor statului, consolidarea democrației, statului de drept și respectului pentru drepturile omului.
Astfel, documentul stabilește zece obiective generale, utilizate pentru măsurarea calității vieții la nivelul Uniunii Europene. Acestea sunt creșterea veniturilor din surse durabile și atenuarea inegalităților; îmbunătățirea condițiilor de trai; garantarea educației relevante și de calitate pe tot parcursul vieții; ridicarea nivelului de cultură; îmbunătățirea stării de sănătate fizică și mintală a populației; sistem de protecție socială solid și incluziv; guvernare eficientă, incluzivă și transparentă; justiție echitabilă, incoruptibilă și independentă; societate pașnică și sigură; mediu sănătos. Proiectul își propune atingerea unor indicatori concreți până în 2030, de exemplu reducerea cu cel puțin 50% a nivelului de sărăcie absolută. Dacă creșterea PIB-ului va fi mai înaltă de nivelul anual planificat de 5% până în 2030, respectiv, indicatorii de reducere a sărăciei absolute, de asemenea, vor fi mai buni.
Strategia va fi documentul de referință în procesul de elaborare a Cadrului bugetar pe termen mediu și definește, inclusiv, consolidarea rezilienței Republicii Moldova în eventualitatea unor crize noi.
Lilia Grubîi
