Creştinii ortodocşi care se conduc de calendarul vechi (iulian) intră de astăzi, 14 august, în Postul Adormirii Maicii Domnului, numit în popor şi Postul Sfintei Marii. Se spune că acest post trebuie să-i facă pe enoriaşi veseli cu o stare duhovnicească satisfăcătoare, prin post şi rugăciune.

În prima zi de post se sărbătoresc fraţii Macovei, care au fost mari luptători pentru datinile părinteşti şi primii martiri ai Vechiului Testament, precum şi cei care arată un exemplu şi pentru Noul Testament. Bătrânii au numit în cinstea lor prima zi de post – Macovei Cap de Post, ca un început binecuvântat în cinstea acestor fraţi Macovei. Mai departe intrăm în Postul Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi tot în această zi se scoate din altar, la vecernie Sfânta Cruce împodobită cu flori.  În această zi se sfinţesc toate florile, care pe vremuri serveau pentru tratament tot anul, după ce erau uscate.

Postul Sfintei Marii este strict, iar dezlegare la peşte, untdelemn şi vin este doar la un singur praznic, şi anume pe 19 august, când este sărbătorită Schimbarea la faţă a Mântuitorului, indiferent în ce zi cade această sărbătoare. În rest, în zilele de luni, miercuri şi vineri creştinii care postesc vor avea voie doar să ajuneze fără untdelemn, iar în zilele de marţi, joi, sâmbătă şi duminică vor avea dezlegare la untdelemn.

Biserica le dezleagă postul copiilor, gravidelor, persoanelor bolnave în măsura în care să-şi menţină puterile şi sănătatea trupului. La fel, creştinii sunt îndemnaţi să se abţină de la petreceri, să frecventeze slujbele şi să se împărtăşească cu sfintele daruri. Enoriaşii se pot împărtăşi din prima duminică, în ajun mergând la spovedanie.

În fiecare an, Postul Sfintei Marii are o dată fixă şi durează două săptămâni, de pe 14 august până pe 28 august, şi este premergător sărbătorii Adormirea Maicii Domnului, praznic numit în popor Sfânta Marie Mare.

Macovei cap de post

Sărbătoarea Macovei (1.08/14.08) are în popor mai multe denumiri: Macovei, Macavei sau Ziua Crucii de vară. Denumirea de Macovei era consacrată unui personaj, care ar fi avut şapte capete, dar a fost ars de păgâni.

În popor se crede că prima denumire de Macovei e legată de numele Macovei, iar a doua cu macul, plantă asociată zeilor cerului şi cultului morţilor. Nu întâmplător, la Macovei se culege macul şi se sfinţeşte la biserică pentru a nu face viermi.

Tot atunci, se face agheasmă cu care se stropeşte grădina. La biserică se sfinţesc câteva spice de grâu ce urmează a fi semănate.

O altă denumire a sărbătorii este Macovei Cap de Post. În această zi începe Postul Sfintei Marii (Adormirii Maicii Domnului). La Macovei se scoate mierea din ştiubeie. În ştiubeie se lasă numai atâta miere, cât se crede că au nevoie albinele pentru iarnă.

Pe vremuri o denumire mai ciudată a acestei sărbători era ziua sau Macoveiul Ursului. Se ţinea această zi cu sfinţenie tocmai pentru ca ursul să nu facă pagube în vite, socotindu-se ursul rege al animalelor.

Exista cultul ursului, precum că acesta ar poseda virtuţi apotropaice, medicale. Puterile sale puteau fi transferate asupra oamenilor, care îi purtau numele. Se obişnuia ca la naştere, moaşa să ungă sau să-i dea copilului o linguriţă de untură de urs, crezând că „atunci va fi om tare şi nu-l va doborî nimeni”. Pentru creşterea părului era recomandată untura de urs în combinaţie cu cenuşa de nuci şi alun.

Exista şi aşa-numitul „călcat” al oamenilor cu dureri de şale de către urşi – credinţă cunoscută la noi. Se credea că ursul alunga relele din casele unde era dus să joace sau de la acei pe care-i „călca”.

Această sărbătoare, împreună cu Pintilie Călătorul şi Schimbarea la Faţă, sunt considerate cele mai importante „hotare” între vară şi toamnă.

Lilia Grubîi