Am plecat din Republica Moldova pentru a-mi face studiile superioare în Irlanda și iată că deja a doua oară sărbătoresc Independența Republicii Moldova peste hotarele țării. Mi-aș fi dorit extrem de mult să sărbătoresc cei 30 de ani de independență a patriei mele și Ziua Limbii Române alături de cei dragi, pe pământul meu basarabean și să aud oamenii din jur vorbind în limba mea maternă. Însă, cu regret, „situația economică precară, nivelul ridicat de corupție și lipsa locurilor de muncă în Moldova m-au determinat să-mi construiesc o carieră într-o țară unde atât contribuția financiară a părinților mei, cât și cea intelectuală în cadrul studiilor, îmi vor asigura un salariu decent”. Odată ce spun asta, oamenii de obicei mă întreabă dacă voi reveni acasă și, de fiecare dată, îmi este foarte dificil să evit un răspuns ambiguu deoarece pe zi ce trece Irlanda devine noul meu “acasă”. Cu toate că îmi este tare dor de țara mea, Europa îmi deschide uși spre posibilități imense, posibilități pe care Moldova nu este în stare să mi le ofere în viitorul apropiat.

Se mai întâmplă ca străinătatea “să ți să dea pe gust”. Din păcate sau din fericire asta mi s-a întâmplat și mie, dar totuși sunt lucruri care dor după ce am plecat de acasă. În primul rând, bunicii mele îi este greu, ea fiind singură în Moldova, pentru că toți am plecat de lângă ea. Eu și părinții mei ne aflăm în Irlanda, iar sora mea în Germania la studii. Ea știe că am plecat pentru o viață mai bună și că curând cel puțin părinții mei vor reveni în țară, însă singurătatea doboară chiar și stejarul. În al doilea rând, pentru că astăzi sărbătorim Ziua Limbii Române, vreau să menționez că tare îmi este dor să vorbesc zilnic cu cei din jur în limba mea natală. Sigur că mereu mi-a plăcut engleza întrucât am depus eforturi enorme în studierea și perfecționarea ei, însă totuși e greu să vorbești în limba în care nu gândești, în special cu cei care îmi devin foarte dragi aici, în Irlanda. Câteodată am senzația că îmi traduc sufletul, că poate “dacă spuneam asta în română cu siguranță eram să fiu percepută diferit”. Dar sunt și momente hazlii în legătură cu limba și tradițiile noastre peste hotare. Deseori trebuie să le explic prietenilor mei irlandezi ce înseamnă “să mergi la prășit”, de ce noi mâncăm și bem la cimitir, ce înseamnă “doamne ajută” și de ce spunem “Hristos a înviat”. Lor le place să asculte despre asemenea amănunte, iar eu mă simt puțin mai fericită dacă le povestesc despre locurile și tradițiile ce mi-au zidit personalitatea.

Așadar, mi-e dor de plaiul și graiul meu moldovenesc deoarece acasă e bine, dar peste hotare mă simt sigură și încântată pentru viitorul meu, fapt care îmi face alegerea extrem de dificilă între a-mi continua să-mi construiesc viitorul peste hotare ori să revin ulterior în Republica Moldova.
Dar până mă hotărăsc, la mulți ani draga mea țărișoară. Ți-i urez de aici, de departe,cu dor. 

Autoare: Alina Buga, University College Cork Irlanda.