Fostul preşedinte al Curţii Constituţionale, fost ministru al Justiţiei, Alexandru Tănase, a oferit astăzi, într-o postare pe reţele de socializare, o explicaţie referitor la reforma administrativă şi lichidarea raioanelor de tip sovietic din Republica Moldova, notează Studio-L.

„Ieri s-a anunțat că Guvernul ar putea veni curând cu un concept al reformei administrației publice. Daca pana acum se vorbea de reforma administrației publice locale, din declarațiile șefului statului, termenul de „local” a dispărut cumva. Deocamdată nu este clar daca este vorba de o simplă scăpare, sau de o reconceptualizare a reformei.

Președinta Maia Sandu susține că nu se pune in discuție renunțarea la raioane, „pentru că nu se poate renunța la raion pentru că e în Constituție prevăzută această structură”.

Dintr-un anumit punct de vedere trebuie sa-i dam dreptate Președintelui. Articolul 110 (1) din Constituție (Organizarea administrativ-teritorială) prevede că „teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în sate, orașe, raioane […]”. Astfel, organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova se efectuează pe două niveluri: satele (comunele) și orașele (municipiile) constituie nivelul întâi, raioanele constituie nivelul al doilea.

Prin urmare, analizând termenul de „raion” prin prisma prevederilor constituționale, (!) ca pe un element structural al organizării administrative a statului, într-adevăr la acest element nu se poate renunța fără o intervenție in Constituție. Dar, asta nu înseamnă ca numărul unităților de nivelul al doilea, nu poate fi redus de la 32 la 10 (spre exemplu).

Celălalt aspect al termenului constituțional de „raion”, tine de dimensiunea lingvistico-terminologică a acestuia. De fapt, este vorba de dimensiunea politică. Din această perspectivă, termenul de „raion” este unul generic, care poate fi modificat fără probleme în județ, regiune, sau oricum se va dori. Capitolul VIII din Constituie stabilește modul de formare, organizare si funcționale a administrației publice. Terminologia folosita este doar un instrument in acest sens, care poate fi ajustată la realități ori de cate ori va fi necesar. Așa deci, Constituția nu este un impediment pentru renunțarea la termenul sovietic de „raion” și acceptarea unui nou termen mai potrivit. Același set de argumente poate fi aplicat mutatis mutandis la prevederile art. 113 din Constituție.

In cele trei decenii de independența mereu s-a invocat ca principal argument in favoarea imposibilității renunțării la arhitectura sovietică a administrației publice locale, prevederile art. 110 si 113 din Constituție. De fapt este un fals. Constituția nu este un pact sinucigaș, prin urmare, ea nu este și nici trebuie văzută ca un impediment pentru reformarea și modernizarea statului. Oricum nu ai interpreta Constituția, nu poate fi dedusă o obligație de a nu lichida/comasa acele unități raioane care au o populație săracă, mai mică de cat o mahala din Chișinău, dar care „hrănesc” o administrație “grasă”, (inutilă de altfel) ca pe vreme sovietică”, scrie Alexandru Tănase.

Raioanele constituie nivelul al doilea al organizării administrativ-teritoriale a Republicii Moldova, după sate (comune) și orașe (municipii), care constituie nivelul întâi. Republica Moldova a revenit în anul 2003 la sistemul sovietic de împărțire administrativă în raioane. Astăzi, statul este împărțit de jure în 32 de raioane, 13 municipii și două unități teritoriale autonome recunoscute: UTA Găgăuzia și Unităţile administrativ-teritoriale din stânga Nistrului. 

Lilia Grubîi